Escolha uma Página

Nta lu nomu di lu Signuri Gesù Cristu:

 

Timi Diu
e ci duna gloria

 

Porque chegou a hora do Seu juízo. E adorai Aquele que fez o céu, a terra, o mar e as fontes das águas.

Para ler o maravilhoso livro abaixo, recomendamos o formato ePub. Você precisa primeiro um leitor de ePub como o Kindle, grátis (Android, iOS vai abrir em nova aba). Os arquivos PDF estão em letra gigante para você poder ler sem problemas, em seu celular.

TIMMI DIU

Di sutta c’è lu testu dû nostru primu vìdiu ntirnazziunali, la tò lingua nun è ancora dispunìbbili supra Heygen.com pâ traduzzioni dû vìdiu.

Prisintazzioni

Daniela (12): Nun annai mai â scola, li me genituri m’istruisciunu a casa e sugnu cuntenta.

Daniel (43) Mi laureai ‘n ‘ncignirìa miccànica ‘n Svìzzira, ma data a crisi versu cui sta spustannu u munnu, ora sugnu n’agricurturi di banani ‘n Brasili

Betsy (42): E sugnu cristiana e mugghieri e matri filici. Nu versu ca m’impatta: Quali è lu puntu di guadagnari tuttu lu munnu e pirdiri l’anima? O chi darià n’omu pâ sò ànima?

Daniel: A propositu: nun sugnu membru di nuḍḍa chiesa, fui esclusu picchì sugnu troppu ‘nnipinnenti. Circai di seguiri Diu senza dipenniri di l’organizzazioni umani.

Vangelu

Sapemu, lu Diu ca rifiutasti non è lu Diu veru, ma na caricatura fatta picca di Iḍḍu. Satana, lu diavulu, ca na vota era n’ànghjulu di Diu ma fu cacciatu dû celu, e ca dumina stu munnu, è chiḍḍu ca rapprisenta Diu comu arbitrariu e crudili, ca dici: ubbidimi o ti arrustu ntô focu. Lu nimicu dû beni è chiḍḍu ca pitta chista mmàggini. Iḍḍa sbagghia. Fu pi curriggiri chista distorsioni ca Diu mannau lu sò Figghiu, pi mustrari ô munnu com’è. Cristu assicurò: Chiḍḍu ca mi vitti vitti lu Patri Discrivennu la sò missioni tirrestri, Gesù dissi: “Lu Spìritu dû Signuri è supra di mia, picchì mi uncìu pi evangelizzari li pòviri, mi mannau pi guariri li cuori rutti, pi annunziari di libbirari li priggiuneri, di dari la vista ê ciechi, e di libbirari chiḍḍi ca sunnu oppressi.” Chiḍḍu era lu sò travàgghiu. Iḍḍu fici lu beni, guariri chiḍḍi oppressi di Satana. Diu amava accussì assài lu munnu ca era dispostu a siparàrisi dû sò Figghiu unicu pi na missioni rischiusa: vìviri ntâ terra pi 30 anni, cû rischiu ca puru Gesù fussi macchiatu dû piccatu e lu pirdìssi pi sempri. Tuttu chistu accussì ca si lu pianu funziunava putìamu aviri la vita eterna.

Possu fidari dâ Bibbia?

Danieli: Quannu avìa 17 anni, mi dissi: criu ca Diu esisti e ca è amuri. Ma assài riliggiuni dû munnu crìunu nna na speci di Diu. Possu fidari ca la Bibbia è la palora di Diu? Possu custruiri la me vita supra chisti funnamenti? Allura scupriu na para di provi ca indicanu ca la Bibbia è lu libbru di Diu:

> Li prufizzìi cumplitati: lu capitulu supra la statua di Danieli 2 prufizzìa la succissioni di ‘mperi e li discrivìa, prima ca esistìssiru. Paragunala cu n’enciclopedia o nu libbru di storia, e vidiri ca la Bibbia prufizzìa l’ascesa e la caduta di l’imperi dâ Persia, dâ Grecia e di RomaE prividìa puru quannu vinìa lu Messia. Chistu fu esattamenti cumplitatu cu Gesù Cristu.

> L’archioluggìa cunfirmò la virità dâ Bibbia.

— Scroll dû Mari Mortu, scritti prima di Cristu. Cunfirmanu l’accuratizza e la cunsistenza dâ Bibbia Ebbraica attraversu li millenni. Lu ruccheḍḍu di Isaìa di duimila anni fa è praticamenti lu stissu ca avemu oggi ntâ Bibbia.

— Assai scienziati cridìanu ca David era nu mitu, ca nun esistìu mai. Finu â scuperta dâ “Stele di Tel Dan”, c’acchiana ô IX sèculu a.C., e ca parra dâ “Casa di Davide”

— La petra muabbita “Stela di Mesha”, di lu 840 a.C., truvata ntô Giordanu. Riporta li vittori dû re di Moab supra li israiliti, cunfirmannu lu resucuntu bìbbricu ca s’attrova ntô 2 Re 3. Fa puru riferimentu ô Diu israilita Geova o Yau, 840 prima di Cristu.

— E putìa prisintari autri, comu la petra di Pilatu, li listi di razioni babbilunisi ca parranu dû nomu dû re di Israeli, la cittadella di Davide e lu tunnel di Ezechia.

> L’unità dû testu. Scritta di cchiù di quaranta pirsuni diversi, ‘n tanti posti diversi, e ‘n tempi diversi, ogni parti s’unìsci a l’àutri. Probabilmenti hai vistu na Bibbia cu sti rifirimenti ncruciati. La Bibbia è n’unità, tuttu s’adatta ‘nzemi, suprattuttu studiari cu umiltà e prighera.

> L’istruzzioni supiriuri dâ Bibbia: l’òmini tinti nun putìanu scriviri la Bibbia, comu li cundanna. Lu to standard è àutu, nòbbili e esigenti. Ntô stissu tempu, non ammuccia li difetti dî sò eroi. Si fussi na fàvula pi aviri seguaci, glurificassi li sò pirsunaggi. Ma no, mustra francamenti li difetti dî patriarchi, prufetti e re cchiù rispittati.

> La tò nfruenza. Si la Bibbia fussi nu libbru umanu, non putìa mai arrivari a chiḍḍu ca raggiuncìu ntô munnu ntê sèculi. Fu e havi ancora na nfruenza benefica, curativa e trasfurmativa. L’ebbrei, siamu onesti, sunnu cunzidirati prusperi picchì sèguinu li liggi di Diu. L’Occidenti oggi è sviluppatu picchì i so’ paisi aduttaru i principi biblici di giustizia e industriosità.

> La tistimunianza di Gesù Cristu: citava e cunfirmava sempri li Scritturi. “La Scrittura non pò falliri” dissi iḍḍu. Puru la Genèsi cunzidirava na storia vera, ca Diu criau lu munnu ‘n sei jorna, lu diluviu, ecc. Guidàu la sò vita cu l’insignamenti di l’Anticu Testamentu.

> E pi finiri, la tistimunianza dâ spirènzia: pruvati a èssiri cristianu, e vidiriàti lu putiri dâ Parola di Diu!

Timi Diu

Sapemu, siamu accussì cuntenti, li vantaggi di èssiri cristiani supiranu li pussibbili perditi. Spirimenta puru nu viaggiu cû Criatura. Dici: Ti amai cu l’amuri eternu, pirciò ti attirai cu la gentilezza. Vieniti a mia, tutti voi ca travagghiati e carichi, e vi riposu (Matteu 11, 28)

Riverìamu stu Diu d’amuri, uffrennu l’ubbidienza vuluntaria, e dû cori. Doppu tuttu, lu vangelu è lu putiri di Diu pâ salvezza. Di chi voli sarvari Diu? Di li nostri piccati. A tutti chiḍḍi ca lu ricìvunu, Cristu duna lu putiri di addivintari Figghi di Diu e firmari di piccari. Oggi e ora, si cridi. Ma chi è lu piccatu? La palora dû Signuri dici ca lu piccatu è la trasgrissioni dâ liggi, chista è l’unica difinizzioni ca la Bibbia ci prisenta. Lu piccatu è na dicisioni di trasgridiri la liggi. La liggi di Diu si cuncintra supra li deci cumannamenti, li primi quattru mòstrunu comu esprimimu lu nostru amuri pi Diu e la sicunna tàvula, l’amuri pî nostri vicini. Poi, lu libbru di l’Esodu e lu Leviticu prisèntunu istruzzioni cumplimintari, ligati â vita di ogni jornu e â saluti. È nu piaciri sèguiri la vuluntà dû nostru Diu, picchì li sò liggi sunnu giusti e boni.

È comu ntô trafficu: li règuli e li ristrizzioni sèrvunu â nostra sicurizza. La règula ca la màchina havi sempri a viaggiari di chiḍḍa parti di l’autostrada, e firmàrisi ê luci russi, non sunu li capricci dô guvirnaturi, ma li cunvinzioni ca sèrvunu ô nostru beni. Â stissa manera, li cumannamenti dû Signuri sunnu raggiunevuli e hannu sensu.

Ma nun putemu ubbidiri câ nostra forza. Saressi comu vulìri attravirsari l’Oceanu Atlanticu cu na varca a remi. Bisogna lassàrisi mòriri, e pirmèttiri a Cristu di vìviri e ubbidiri ‘ntra di mia. Ora sì, chistu è lassari rispirari a Diu dintra di nui, e spustari avanti la nostra varca. Timi Diu e ci duna la gloria. Riverenza lu Signuri, pirchì è arrivata l’ura dû sò giudizziu. Gesù è quasi turnatu, la sò vìnnita sarà ‘n putiri e granni gloria, e ogni ochju lu vidirià. Gesù dissi: comu lu lampu veni di livanti e cumpari di punenti, accussì sarà la vìnnita dû Figghiu di l’Omu. La nostra opportunità pi farila giusta è chista sula vita ca avemu, poi arriva lu giudizziu.

L’ufficiali dâ polizzia ca ti duna lu bigliettu pi guidari ntô latu sbagghiatu dâ strata di solitu non havi nu rancuru pirsunali contra di mia. Non mi sta scatenannu la sò ràggia, ma sta facennu rispettari la liggi. Â stissa manera, Diu ama tutti li sò criaturi. Quannu pigghia lu piccatu dû munnu, havi puru a eliminari tutti chiḍḍi ca s’aggrappanu ô piccatu.

L’anima ca picca e non voli nu sarvaturi murirà. Lu piccatu è na trasgrissioni dâ liggi. Sta viulannu unu dî cumanni dû Signuri. Gesù non vinni pi canciari la liggi, la cumplitò. Gesù rumpìu li règuli nvintati di l’èssiri umani, ma non la palora di Diu. Dissi: nzinu a quannu lu celu e la terra non passanu, non passarà nuḍḍu jot o nuḍḍu tittu dâ Liggi. Picchì Diu purterà ogni òpira ô giudizziu, e ogni cosa sigreta, sia ca è bona ca sia mala. (Ecclesiàsti 12:13)

Lu Giudizziu e li morti

Ci sunnu guerri e vuci di guerri, la vita è accussì fràggili. Quannu lassamu sta vita, quali discu lassamu arrè? Li morti non hannu na sicunna pussibbilità. La palora dû Signuri dici: li viventi sannu ca vannu a muriri, ma li morti nun sannu nenti. Ntâ tomba, unni vai, nun c’è travagghiu, nun c’è pruggettu, nun c’è canuscenza, nun c’è saggizza di qualegghiè cosa. Allura ora, mentri ca stai vivu, ama e riveri Diu e ci duna la gloria, pirchì l’ura dû giudizziu accuminciò.

Liggi e Sabbatu

Adorati chiḍḍu ca fici li celi e la terra e lu mari e li surgenti d’acqua. Chistu ci arricurda lu quartu cumannamentu: ricurdativi lu jornu dû Sabbath pi tènirilu santu. Sei jorna travagghi e fa tutti li tò travagghi, ma lu settimu jornu è riposu pi Yau, lu to Diu. Nun ci facissi nuḍḍu travagghiu… Picchì nta sei jorna Yau fici li celi e la terra, lu mari e tuttu chiḍḍu ca c’è nta chisti, e lu settimu jornu ripusò, pirciò Yau lu binidìu e lu santificau.

Satana, lu diavulu, na vota era n’ànghjulu di luci ntô celu, ma l’orgògliu e l’invidia duminaru lu sò cori, e accuminciàu mi odia la liggi di Diu, avennu n’avversioni ê sò pricètti giusti. Iḍḍu dissi ca l’ànghjuli non avìanu bisognu di chista liggi. E infruenzàu na pirsuna assai putenti a Roma pi mudificari unu dî cumannamenti di Diu, sutta forma di na pruvucazzioni. Li cristiani nzinu ô quartu sèculu tinìanu lu sàbbatu, lu stissu jornu di l’ebbrei. Gesù stissu dissi: priati ca la pirsicuzzioni non succedi lu Sabbath.

Pensasti mai si nnâ sucità unni travagghi â ‘mprovvisa nu gruppu ri dipennenti dicidìssi ri aviri tuttu u mercuridìa lìbbiru? Non fussi na sfida all’autorità dî rigista?

Accussì, lu papa urdinò ca lu jornu di riposu canciassi dû sàbbutu, lu settimu jornu, â dumìnica, lu primu jornu dâ simana. E usau comu pretestu lu fattu ca Gesù risurgìu lu primu jornu. Inoltri, pî cattòlici di ḍḍu tempu, lu Sabbath li ricurdava l’ebbrei, ca èranu odiati. Pi nu pocu di tempu, sia lu sàbbutu ca la dumìnica foru tinuti comu santi. Ma nnô corsu di l’anni, u sabatu fu agghiunciutu e parratu picca, picchì era nu jornu di restrizzioni, e a dumìnica era nu jornu di gioia, quinni u primu jornu addivintò pupulari. Chistu succidìu ntô quartu sèculu. Fu livatu macari lu secunnu cumannamentu dô catichismu, ca dici di non fari mmàggini sculpiti. E pi mantèniri lu beḍḍu nùmmaru di deci cumannamenti, lu papa spartìu lu dècimu cumannamentu nta dui. Ma la liggi dû Signuri è pirfetta, dici lu Salmu 19, ogni canciamentu è n’affrontu ô celu. La natura stissa senti l’effettu dâ trasgrissioni dâ liggi e di chiḍḍi ca distrùggunu la terra, dici Isaìa: La terra si lamenta e si appassi; lu munnu s’indebbulisci e si marci; indebbulisciunu lu cchiù àutu dû pòpulu dâ terra. Infatti, la terra è cuntaminata pi càvusa dî sò abbitanti, picchì trasgrìsciunu li liggi, càncianu li statuti e vìolanu l’alliànza eterna.

Lu sèttimu jornu, sàbbatu, è lu jornu dû Signuri, lu jornu cchiù bonu dâ simana, jornu dâ famigghia. Puru si pirdemu lu travagghiu, chistu mustrarà ca amamu Diu di tuttu lu cori. Sarìsti dispostu a pèrdiri u travagghiu pì sarvari a vita dâ pirsòna ca ama cchiù assái ccà nnâ Terra?

Cunchiusioni

Lu nostru Criatura dici: Puru si na matri si scurdàu dû picciriddu ca ama, iu non ti scurdaru (Isaìa 49, 15). Comu non pozzu amari nu Diu accussì?

Quannu ti arrènni a chiḍḍu amuri, quannu lu to “iu” è ruttu pi rispùnniri a chiḍḍu amuri, e accuminciai a dari l’ubbidienza vuluntària, pò èssiri pulitu dî tò piccati, battizzatu cu l’immersioni. Simmulizza la morti ô munnu e l’accettazzioni dâ vita ca duna lu Patri. Criàu chisti funti d’acqua pi lavarici di tutti l’impurità.

Nu picciriddu di strata, orfanu, sporcu, ca puzzava mali, fu aduttatu nna na famigghia ricca. Ricivìu nu sapuni prufumatu, n’asciugamanu, nu beḍḍu bagnu e vistiti puliti. Ma e si lu picciriddu rifiutava di fari lu bagnu o non purtava cchiù li vistiti vecchi? Pirciò, pi tràsiri ntô regnu dî celi, abbisogna accittari certi cunnizzioni. Chiḍḍu ca cummogghi li sò trasgrissioni nun prospera mai, ma chiḍḍu ca li cunfissa e li lassa truvarà misericordia.

Lassamu stu maravigghiusu ebook nta sta paggina, ca ti mustra passu a passu nnâ cunvirsioni. Comu aviri na rilazzioni pirsunali cû to Patri celesti. Oggi, si senti la vuci dû Patri, nun induriri lu cori.

Ricurdativi: quali è lu puntu di guadagnari tuttu lu munnu e pirdiri l’anima?